Specii de vanat
Cerbul comun (Cervus elaphus L.)
Din golul alpin pana pe malul Dunarii, cu o pondere covarsitoare in zona de munte si cea de dealuri inalte, intalnim una din cele mai salbatice populatii de cerb comun din Europa. Iernile grele si marii pradatori si-au spus cuvantul in privinta unei selectii naturale de exceptie, situatie convingator evidentiata prin vigurozitatea corporala si marimea trofeelor.
La vremea echinoctiului de toamna, boncanitul este in toi la munte. Fenomenul se declanseaza aici in jur de 15 septembrie, creste in intensitate pana prin 23-25 ale lunii si se sfarseste in jur de 10-15 octombrie in golul de munte. La campie, boncanitul incepe cu cca. 10-15 zile mai devreme, iar la deal cu doar cateva zile inainte de declansarea acestuia in munte. Ca intensitate, trebuie remarcat faptul ca in zonele mai nelinistite, de mai mica altitudine, boncanitul se petrece mai discret si mai ales dupa caderea serii, asa incat este mai greu si mai tarziu sesizat.
Vremea rece, cu bruma abundenta dimineata, si caderile de zapada urmate de timp senin intetesc boncanitul, pe cand vremea calda il face mult mai lanced, dar nu il amana cum gresit se crede.
Trofeele de varf sunt rare, dar merita sa fie cautate. Romania a detinut, pentru a doua oara, recordul mondial la cerb intre anii 1981 si 1985, cu un trofeu de exceptie ca forma, de 261,25 pct. C.I.C., dobandit in Muntii Vrancei, pe curbura exterioara a Carpatilor. De aici a mai provenit trofeul Romeo Stanescu, care in 1937 la Berlin ar fi putut fi nou record mondial si tot de aici au fost populati cerbi de extraordinara valoare in parcul Regiei Maria de la Balcic (Bulgaria). Acest trofeu a fost deja surclasat in Romania, in toamna anului 2003, de un alt record national de aproape 270 puncte C.I.C., dobandit in Muntii Gurghiului, de aceasta data pe curbura interioara a arcului carpatic. De aici a provenit si primul trofeu mondial al Romaniei, denumit Carol Koch, omologat la Leipzig in anul 1930.
Pentru cerbii cu adevarat salbatici, care n-au fost niciodata hraniti artificial, astfel de trofee sunt absolut senzationale si nu pot fi explicate decat ca efect al unui fond genetic deosebit de valoros.
Vanarea cerbilor in Romania este admisa la dibuit si la panda, cu sau fara chematoare, in perioada 15 septembrie – 31 decembrie pentru masculi de selectie si doar in perioada 10 septembrie – 15 noiembrie pentru trofeu. La femele,si vitel perioada permisala vanatoare este intre 1 septembrie si 15 februarie. Arma cu glont admisa de lege pentru aceasta specie este de la calibrul 7×57 in sus.
Cine se respecta ca vanator merita, macar o data in viata, sa-si incerce norocul la o vanatoare la cerb comun salbatic in Carpatii Romaniei.
Cerbul lopatar (Dama dama L.)
Desi este o specie alohtona care nu poate supravietui in terenurile cu mari pradatori si strat gros de zapada, lopatarul s-a aclimatizat usor in cateva statiuni propice din vestul, sudul, sud-estul si nord-estul tarii. Astazi populatiile naturalizate sunt viabile numeric, dar de calitate medie. Recordul national, dobandit in anul 1883, atinge doar 204,06 puncte C.I.C. Sunt totusi relativ frecvente trofeele care depasesc 180 de puncte C.I.C.
Sezonul de vanatoare este cuprins intre 1 septembrie si 15 decembrie la masculii de selectie, intre 10 octombrie si 1 decembrie la masculii pentru trofeu si intre 1 septembrie – 15 februarie la femelele si vitei. Perioada optima de vanare a taurilor este insa mai redusa, limitandu-se la intervalul 15 – 30 octombrie.
Se vaneaza cu arma cu glont, de la calibrul 6,5 x 57 in sus.
Capriorul (Capreolus capreolus L.)
Capriorul reprezinta o specie mult mai comuna, intalnita din padurile de munte, pana in Delta Dunarii, cu o densitate sporita in zona de dealuri, de coline si de campie. Vigurozitatea exemplarelor intalnite si marimea trofeelor dobandite exclusiv in terenul liber, de la exemplare salbatice ajutorate cu hrana complementara doar in perioada critica de iarna, denota, ca si in cazul cerbului, un fond genetic de o exceptionala valoare.
Recordul national de 211,67 puncte C.I.C., omologat la Marsilia in 1977, provine din sudul tarii, dintr-o zona de campie arida, intrerupta pe alocuri de ravene impadurite. Trofee puternice, de peste 150 puncte C.I.C., se obtin insa frecvent si din zona de podisuri si dealuri medii, localizate in sudul, vestul si centrul tarii, precum si in Lunca Dunarii si in insulele cuprinse intre bratele acesteia.
Sezonul de vanatoare la capriori masculi este deschis intre 1 mai si 15 octombrie, iar la femele intre 1 septembrie si 15 februarie. Metodele de vanatoare admise sunt panda si dibuitul, cu sau fara chematoare. Goana este interzisa la aceasta specie, ca de altfel si vanarea cu caini manatori.
Indiferent de sex, anotimp si metoda de vanatoare, la caprior nu se poate trage decat cu proiectil unic, admise fiind si armele lise si armele cu glont de la calibrul 5,6×43 in sus.
Capra neagra (Rupicapra rupicapra L.)
Desi la origine pare sa fi fost un animal de padure, capra neagra este intalnita preponderent in golul alpin, localizata fiind in general in apropierea stancariilor inaccesibile omului si animalelor domestice. Iarna coboara temporar spre limita altitudinala a padurii si uneori in stancariile din terenul impadurit. Sunt, ca exceptie, si nuclee reduse de capre negre care nu parasesc decat arareori padurea.
Prin miscarile periodice spre padure, atunci cand ninge, si spre golul de munte unde zapada este repede spulberata, atunci cand este timp frumos, capra neagra reuseste sa aleaga in permanenta cele mai favorabile conditii de vietuire, chiar si in perioada critica de iarna. Din acest motiv nu a fost si nu este necesara hranirea complementara a caprei negre. Sarea, in schimb, ii este necesara si o atrage irezistibil.
Alergatul caprei negre din Carpati incepe o data cu racirea accentuata a vremii, de regula in cea de-a doua jumatate a lunii octombrie, si dureaza, cu aproximatie, o luna. Vremea rece grabeste alergatul, iar cea calduroasa il intarzie.
Vanarea caprei negre se face in principal la dibuit si foarte rar la panda, in perioada 15 octombrie – 15 decembrie pentru trofeu si 1 septembrie – 15 decembrie pentru selectie. Goana si vanatoarea cu caini manatori sunt interzise prin lege. Armele care se pot utiliza in Romania la vanatoarea de capre negre trebuie sa fie cu glont si sa fie de la cal. 5,6×50 in sus.
Ceea ce trebuie sa cunoasca vanatorii de capre negre atunci cand se pregatesc sa vina in Carpatii Romaniei este ca terenul se prezinta greu si foarte greu accesibil, fiind obositor chiar si pentru sportivii de performanta. Efortul merita sa fie insa facut, deoarece numai aici se pot intalni exemplare de exceptie apartinand subspeciei celei mai viguroase de capre negre din lume, cu trofee intr-adevar fara egal. Imbatabilul record mondial de 141,1 pct. C.I.C. apartine, inca din 1937, Romaniei, ca de altfel si alte 7 din primele 10 trofee ale lumii.
Dupa 1990 au fost inca dobandite multe trofee de peste 120 puncte, cele mai frecvente fiind insa cele de peste 110 puncte la tapi si de peste 105 puncte la capre.
Din motivele aratate, vanatoarea de capre negre in Romania trebuie considerata o piatra de incercare, care merita trecuta de orice vanator de munte care se respecta.
Mistretul (Sus scrofa T.)
Este una dintre speciile de larg interes vanatoresc cu cea mai pronuntata plasticitate ecologica din Romania. Se intalneste din golul alpin pana pe malul marii, cu densitati remarcabile in zona fagetelor, gorunetelor si stejeretelor, dar si in campie, in Lunca si in Delta Dunarii. În astfel de locuri cu concentrari masive de mistreti, se pot organiza partide senzationale de vanatoare la goana, cu sau fara caini hartuitori, unice prin rezultat si spectaculozitate. Dibuitul pe inserat, cu scurte ragazuri de panda, si panda la trecatori se practica mai rar. Mai nou, ca urmare a unor cereri exprese ale vanatorilor straini, se practica si panda la locurile de hranire, mai comoda si mai sigura, dar criticabila din punct de vedere al sportivitatii si al posibilitatii de extragere cu prioritate a exemplarelor dominante care ar trebui lasate sa procreeze.
Astfel de exemplare, care depasesc frecvent 200 de kg in cazul vierilor, uneori chiar 300 de kg, cu colti arma mai lungi de 22-25 cm, sunt insa cele care au dus faima vierilor din Carpati si atrag irezistibil vanatorii pasionati. De aceea, metodele sunt alese, de la caz la caz, in functie de posibilitati si de preferintele vanatorilor.
Perioada admisa pentru vanare este limitatadoar pentru femele si purcei, sezonul de vanatoare fiind deschis din 1 iunie panain 31 ianuarie. Vierul se poate impusca tot timpul anului, cu un interval optim cuprins intre 15 octombrie si 15 decembrie, cand imperecherea se intensifica, iar vierii solitari parasesc ascunzisurile si vin la ciurde.
Armele admise pentru vanarea mistretilor in Romania sunt fie lise cu proiectil unic, fie cu glont de la calibrul 6,5×57 in sus.
În Romania, recordul national de 144 puncte C.I.C. nu a fost doborat din anul 1980, dar nu este deloc exclus un astfel de eveniment cinegetic, deoarece sunt relativ frecvent dobanditi mistreti cu colti de peste 135 – 140 puncte C.I.C.
Ursul (Ursus arctos arctos L.)
Reprezinta cel de-al treilea vanat mare al Romaniei, tara cu cea mai mare densitate de ursi bruni din lume. De altfel, aproximativ jumatate din populatia de ursi bruni a Europei, exceptand Rusia, se regaseste in Carpatii si Subcarpatii tarii.
Desi este o specie strict protejata, atat prin conventii internationale si directive europene, cat si prin legea nationala in profil, surplusul populational, de cca. 200-300 exemplare/an, trebuie totusi extras, in scopul strict al prevenirii suprapopularii, a producerii de prejudicii activitatii umane si pentru evitarea accidentelor, omuciderilor.
Bineinteles ca prioritar trebuie vanate exemplarele batrane, ranite, accidentate si cele cu grave deviatii comportamentale, printre care parasirea temporara a habitatului salbatic si apropierea de localitati si de oameni. Mai raman insa suficient de multe exemplare care trebuie eliminate pentru conservarea echilibrului ecologic.
Metodele de vanatoare traditionale, care asigura o extragere selectiva in sensul respectarii naturii si fairplay-ului cerut de o astfel de vanatoare, raman goana si dibuitul, ultimul combinat cu scurte ragazuri de panda, mai ales dimineata in zori de zi si seara dupa apusul soarelui, in locurile frecventate de ursi.
Panda la nada nu mai este acceptata, deoarece s-a dovedit catastrofala pentru structura populatiilor de ursi, degradata grav prin extragerea preponderenta a masculilor dominanti alesi dintre exemplarele care o frecventeaza.
Armele cu glont admise pentru vanarea ursului trebuie sa aiba minimum cal. 7×64.
Fiind o specie amenintata cu disparitia in multe tari din Europa, exportul de trofee din Romania – blanuri si cranii – este admis doar in numar limitat.
Pentru vanatorii de pretutindeni, interesati de valoarea ursilor bruni din lume, adaugam faptul ca Romania si-a doborat propriul record mondial la blana de urs, in anul 1985, cu un trofeu de 687,79 puncte C.I.C. Ramane discutabila, in continuare, doborarea ultimului record mondial al Romaniei la craniu de urs brun, de 69,30 puncte C.I.C., de catre Rusia, cu un craniu de provenienta discutabila ca subspecie, de 70 puncte C.I.C., dobandit in Kamciatca.
Lupul (Canis lupus L.)
Dupa om, lupul pare sa fi fost specia cu cea mai mare distributie pe glob. Din evul mediu, arealul speciei s-a redus insa continuu, ajungand sa dispara din multe tari europene (Anglia, Germania, Olanda, Belgia, Danemarca, Franta, Elvetia, Cehia, Ungaria, Suedia, Ucraina etc.) si din 48 de state ale S.U.A.
În prezent, de cand specia este strict protejata prin Directiva Habitate si Conventii sau Acorduri Internationale, a reaparut in multe dintre acestea (Franta, Slovenia, Cehia, Germania, Suedia) si este cu siguranta salvata in toate celelalte tari in care efectivele erau in evidenta scadere.
În Romania, unde lupul a fost si adulat ca element totemic in mitologia tarii, si combatut ca daunator feroce al vanatului plantivor si animalelor domestice, efectivele au scazut pana pe la 1500 de exemplare in 1970, ca apoi sa creasca pana la aproape 4000 de exemplare, dupa anul 2000. În prezent efectivele sunt in usor regres. Totusi, efectivul actual este mai mult decat viabil si trebuie redus cu arma de vanatoare, la un nivel si o densitate convenabile din punct de vedere cinegetic.
În cazul lupului, cu un spor populational natural relativ ridicat, surplusul populational trebuie constant extras, prin metode de vanatoare adecvate, cum sunt panda si goana, organizate in perioada de toamna-iarna-primavara. În timpul imperecherii, dar nu numai, lupul raspunde si chiar vine usor la “urletul” imitat de vanator. Cu toate acestea, efectivele de lup sunt greu de tinut sub control cu arma de vanatoare.
Arma recomandata, din considerente de etica vanatoreasca, este arma cu glont de la cal. 5,6×43 in sus. Se vaneaza insa frecvent si cu arma lisa si proiectil unic sau alice de 5 mm.
Trofeul il constituie blana si craniul. La blana de lup, Romania si-a doborat in anul 1997 propriul record mondial, cu un nou trofeu de 186,17 puncte C.I.C. Recordul national la craniu de lup atinge si el 45,30 puncte C.I.C., foarte aproape de recordul mondial de 46,88 puncte C.I.C. În concluzie, in Romania nu este greu de dobandit un lup de aur, desi sansele vanarii unui lup sunt relativ reduse.
Pisica salbatica (Felis silvestris L.)
Desi din cauza scaderii drastice a efectivelor speciei, in Europa a fost necesara interzicerea impuscarii acesteia prin Directiva Habitate si Conventii Internationale, reflectate intocmai in legislatia nationala. În Romania sunt intalnite in prezent peste 10.000 exemplare, raspandite din zona de munte pana pe malul marii. Ducand o viata extrem de discreta, se presupune ca insesi efectivele mentionate sunt subestimate.
Deoarece a devenit daunatoare in multe zone cu vanat mic, anual trebuie extras, prin vanatoare, un anumit surplus populational, dimensionat dupa experienta anilor precedenti si evolutia efectivelor.
Extragerea acestui surplus populational, in cazul pisicii salbatice, se face mai mult intamplator, cu ocazia goanelor efectuate la vanat mic sau la panda. Se poate impusca insa si sistematic, prin panda la vizuini si, mult mai spectaculos, cu cainii de vizuina.
Pentru Romania, pisica salbatica reprezinta inca un motiv de binemeritata mandrie nationala, deoarece detine, inca din 1967, un foarte greu egalabil record mondial la craniu, de 21,40 puncte C.I.C. Marea majoritate a craniilor, indeosebi de cotoi de peste 2-3 ani, intrunesc punctajul minim necesar medaliei de aur
Rasul (Lynx lynx L.)
Înca bine reprezentat in Carpati, rasul ramane, alaturi de urs si lup, unul din cei trei mari pradatori ai vanatului plantivor din zona de munte. Foarte rar este intalnit si in zona de dealuri inalte. Fiind animal cu activitate nocturna si discreta, poate fi surprins si poate fi vanat mai mult intamplator. Astfel de ocazii ofera goanele organizate la mistreti, la ursi si la lupi. Uneori poate fi intalnit si la dibuit si poate fi asteptat, cu sanse mici, si la panda. Indiferent de metoda practicata, vanarea rasului se face limitat, cu arma cu glont, de la cal. 5,6×43 in sus sau cu arma lisa si alice de 4,5-5,0 mm.
Trofeele de ras din Romania, ca si cele de urs si lup, sunt remarcabile, dominate fiind de o blana care intruneste 173,37 puncte C.I.C. si de un craniu de 28,05 puncte C.I.C.
În prezent specia este interzisala vanatoare prin Directiva Habitate, acordandu-se autorizatii individuale doar pentru rasii problema.
Sacalul (Canis aureus L.)
Originar din India si Ceylon, si-a extins arealul pana in Balcani, apoi spre centrul Europei, fiind in evidenta expansiune spre nord. În Romania a patruns in ultimii 50 de ani, dar este acum frecvent in Dobrogea, in toata Lunca Dunarii si in luncile principalelor rauri din campia de sud si de sud-est a tarii. A fost semnalat insa si in Subcarpati si in zona de nord a tarii.
Limitarea arealului spre zona de dealuri inalte pare sa fie determinata de existenta lupului.
Desi extrem de prudent, se vaneaza cu ocazia goanelor organizate la alte specii, dar si la panda, mai ales la nada, si mai putin la dibuit.
Deoarece este un animal prolific si foarte periculos pentru progenitura vanatului plantivor (iepure, ied de caprioara, vitel de cerb si chiar purcei de mistret), trebuie tinut, cu mare atentie, sub control. Desi se bucurade atentie prin Directiva Habitate, se poate impusca tot timpul anului.
Vulpea (Vulpes vulpes L.)
Se intalneste cu mare frecventa in Romania, din golul de munte pana pe malul Marii Negre. La vanatorile organizate cu goana, atat la vanatul mare cat si la cel mic, constituie o aparitie absolut normala. Se poate vana insa si la dibuit, la panda, cu caini special dresati la vizuina si cu caini gonitori. Existand in efective mari, fiind foarte prolifica si considerata factorul principal al vehicularii rabiei se impune a fi tinuta atent sub control ca efective, cu arma de vanatoare, pe tot parcursul anului. Recordul national la craniu de vulpe atinge 25,70 puncte C.I.C., comparativ cu recordul mondial de 28,03 puncte C.I.C.
Viezurele (Meles meles L.)
Este un animal plantigrad discret, prezent in Romania din zona de munte pana in Lunca Dunarii, care nu poate fi surprins la suprafata pamantului decat noaptea. Ziua si-o petrece in vizuina, iar iarna o petrece dormitand in interiorul acesteia.
Poate fi vanat cu sorti mari de izbanda, la panda, seara tarziu cand iese din vizuina sau dimineata devreme cand se reintoarce la aceasta, in perioada 1 august-31 martie. Cu totul si cu totul intamplator poate fi surprins si ziua afara. Mai poate fi pandit la trecatori ori in locurile in care mananca, dar cu sanse mult mai reduse. Nu este exclusa nici metoda vanarii la vizuina cu caini dresati, dar in astfel de situatii este necesara saparea unei gropi de acces la locul in care este fixat de caini in subteran.
Se impusca cu arma lisa si alice de 3,5-4,0 mm, dar si cu glont, de catre vanatorii mai scrupulosi.
Recordul national la craniu de viezure a fost omologat la 23,97 puncte C.I.C., comparativ cu recordul mondial de 24,58 puncte C.I.C.
Iepurele (Lepus europaeus L.)
Cu toata presiunea exercitata de pradatori asupra speciei, iepurele ramane totusi cel mai frecvent vanat, prezent pe intreg teritoriul tarii, cu o densitate maxima in zona de campie. Din 1990, datorita diversificarii conditiilor de mediu, efectivele acestuia sunt in progres ori stationare. Doar in anumite terenuri cultivate cu plante industriale sau lasate parloaga efectivele au regresat.
Pe buna dreptate, specia este considerata cea mai comuna si cea mai accesibila vanatorilor in tot sezonul de vanatoare, deschis intre 1 noiembrie si 31 ianuarie. Se poate vana la goana, in camp si la padure, la sarite sau cu cainele de aret. Desi ocaziile abunda si vanatoarea de iepuri risca sa devina putin sportiva, ea poate fi practicata in asa fel incat sa ramana interesanta si atractiva chiar si pentru vanatorii cei mai pretentiosi.
Cocosul de munte (Tetrao urogallus L.)
Este considerat vanat nobil, datorita raritatii intalnirilor cu el din cauza locurilor de vanatoare greu si foarte greu accesibile in Romania.
Apropierea de cocosul care roteste pe cloamba se face pe intuneric, strict pe strofa a doua a cantecului, atunci cand el nu aude si nu se uita in jur. Farmecul rotitului si al acestei modalitati traditionale de vanatoare face sa fie rasplatit efortul de a ajunge in locurile de rotit si justifica reticenta la ideea de a fi vanat in viitor doar toamna, prin metode de vanatoare nepracticate in Romania.
Conform legii, in prezent, cocosul de munte este mentionat ca specie faraperioadade vanatoare
Fazanul (Phasianus colchicus L.)
A fost introdus in Romania de foarte multa vreme, mai inainte de anul 1500 in vestul Transilvaniei si dupa 1900 in sudul tarii. Acum poate fi considerata o specie naturalizata, asadar autopropagativa, in toata zona de campie, de coline si de dealuri joase din tara. Efectivele sale sunt in usoara scadere, afectate fiind de prezenta pradatorilor, de iernile grele si de greseala de a mai vana, din cand in cand si gainile.
Pentru sporirea densitatii fazanilor din libertate, sunt inca necesare populari periodice cu pui proveniti din fazanerii, in care se urmareste atat conservarea caracterului salbatic al reproducatorilor, cat si adaptarea timpurie a puilor la conditiile din libertate, asa incat popularile sa reuseasca, iar puii sa se poata adapta perfect conditiilor de mediu mai inainte de deschiderea sezonului de vanatoare.
Acest sezon de vanatoare tine de la 1 octombrie pana la 28 februarie, iar vanarea fazanilor este admisa cu cainele de aret, la sarite si la goana, dupa preferintele vanatorilor.
Potarnichea (Perdix perdix L.)
Dupa o lunga perioada de regres a efectivelor de potarnichi, s-a produs un reviriment neasteptat al acestora in ultimii 10-15 ani, pe fondul reducerii efectivelor de fazani si, mai ales, ca efect al ramanerii unor terenuri agricole necultivate (parloaga). În prezent, Romania pare sa aiba cea mai buna situatie din Europa din punct de vedere al evolutiei acestei specii.
Datorita sensibilitatii potarnichilor la apropierea cainelui si omului, precum si a zborului iute, vanatoarea de potarnichi cu caini de aret, aproape singura agreata in Romania, prezinta un farmec aparte pentru vanatori.
Potarnichea se vaneaza insa limitat, doar in perioada 15 septembrie – 31 decembrie.
Prepelita (Coturnix coturnix L.)
Soseste in Romania pe la sfarsitul lunii aprilie, venind din Africa Centrala, si pleaca inapoi in lunile septembrie-octombrie. Numarul mare de prepelite care nidifica la noi si mai la nord de tara noastra, precum si prolificitatea ridicata datorate celor doua ponte depuse intr-un an, asigura o crestere suficient de mare a efectivelor speciei, incat sa nu fie influentate de vanare in mai mare masura decat de mersul vremii. Desigur ca este vorba exclusiv de vanatoarea cu arma, singura admisa legal in Romania.
Frumusetea vanatorii la prepelite cu cainele de aret si gustul inegalabil al carnii acestei specii starnesc interesul multor vanatori din tara si din strainatate.
Sezonul de vanatoare ramane insa limitat, din 15 august – 31 octombrie.
Porumbelul gulerat (Columba palumbus L.)
Este atat oaspete de vara cat si pasare de pasaj in Romania, care, pe la inceputul lunii noiembrie, poposeste in efective de ordinul milioanelor in Delta si Lunca Dunarii. În iernile blande, cand gaseste resurse de hrana, intarzie mult la noi si chiar poate sa ierneze in sudul tarii. Se vaneaza in perioada 1 septembrie – 10 februarie
Ciocarlia-de-camp(Alauda arvensis L.)
Toamna, cand porneste migratia dinspre nord spre sud, sute de mii de ciocarlii se adauga celor din tara, suscitand interesul putinilor vanatori amatori de o astfel de vanatoare, in general straini. Sezonul este cuprins intre 15 septembrie – 31 octombrie.
Sitarul-de-padure (Scolopax rusticola L.)
Trece primavara devreme pe la noi, urmand retragerea zapezii, in drumul sau dinspre tarile calde spre nordul mai rece al Europei, unde nidifica. Zborul de seara al enigmaticei pasari cu ciocul lung, de fapt parada sa nuptiala, poate fi urmarit mai intai la cocosel, in a doua jumatate a lunii martie, apoi la perechea deja stabilita, la inceputul lunii aprilie, aproape concomitent in zona de joasa altitudine si in zona de dealuri, apoi la munte. La munte, poate chiar sa ramana pentru a cuibari, dar numai putine perechi si numai in anii in care primaverile cu zapada abundenta ii retin timp mai indelungat decat in mod obisnuit. Toamna cade, din luna octombrie pana pe la inceputul lunii decembrie, in padurile de munte, de deal si de campie, preferand luncile raurilor, precum si Lunca si Delta Dunarii, in drumul sau de reintoarcere de la nord la sud.
Se vaneaza la goana si la sarite, cu sau fara caini scotocitori sau pontatori, doar toamna, intr-un interval legal cuprins intre 1 septembrie – 28 februarie. Vanatoarea cu cainele pontator este extrem de pasionanta, chiar si atunci cand sitarul este ratat ori arma nu are ocazia sa rasune.
Sturzii (Turdus sp.)
Sunt patru specii de sturzi cunoscute in Romania (sturzul de vasc, cantator, al viilor si cocosarul), care se vaneaza in perioada 1 septembrie – 28 februarie. De fapt doar iarna intereseaza vanatorii, din octombrie pana in februarie, cand efectivele sporesc ca urmare a exemplarelor venite din nord, in mai mare abundenta decat cele care pleaca spre sud sa ierneze.
Gastele (Anser sp.)
Doua specii prezinta interes mai mare pentru vanatoare: gasca-de-vara(Anser anser L.) si garlita mare (Anser albifrons S.). Celelalte specii ori sunt mult mai reduse ca efective, ori apar doar sporadic in Romania, ori sunt ocrotite prin conventii internationale.
Prima specie este oaspete de vara si se vaneaza la inceput de sezon, dar si iarna putinele exemplare care raman sa ierneze in tara noastra, iar cea de-a doua este doar oaspete de iarna, care vine in luna octombrie si pleaca la sfarsit de februarie sau inceput de martie. Sezonul de vanatoare la gaste este deschis la: Gasca-de-varaintre 15 august – 15 februarie si Garlita mare intre 15 octombrie – 15 februarie;
Gastele se pot vana la panda organizata in locurile de trecere si, mai ales, la locurile unde se hranesc in camp. Nu sunt indicate panda la locurile de innoptare si, in general, vanatoarea de seara.
Ratele (Anas sp.)
Din cele 16 specii de rate intalnite in Romania, ca oaspeti de vara, oaspeti de iarna sau doar de pasaj, frecvente sunt trei specii: rata mare (Anas platyrhynchos L.), sarsela de iarna (Anas crecca) si sarsela de vara (Anas querquedula L.), iar relativ frecvente: rata cu cap castaniu (Aythya ferina L.), rata lingurar (Anas clypeata L.), rata pestrita (Anas strepera L.) rata fluieratoare (Anas penelope L.) si rata sulitar (Anas acuta L.). Toamna, pe la inceputul lunii noiembrie cand vremea se strica si iarna, pe la sfarsitul lunii februarie cand aceasta se incalzeste, pasajul se intensifica in Romania si de ocazia organizarii unor partide interesante de vanatoare la panda. La inceput de sezon, ratele se mai pot vana si la sarite si la goana, dar metodele sunt mai putin uzitate.
Sezonul de vanatoare la rate este deschis diferentiat pe specii astfel:
Rata mare se vaneazain perioada 1 septembrie – 15 februarie,
Rata micasi rata caraitoare intre 1 septembrie – 10 februarie;
Rata fluieratoare, rata cu cap castaniu, rata pestrita, rata lingurar, rata cu cap negru si rata sunatoare se impuscaintre 15 august – 15 februarie;
Rata sulitar intre 15 august – 31 ianuarie;
Rata motataintre 15 septembrie – 10 februarie;
Alte specii de vanat de interes vanatoresc mai scazut, fie din cauza efectivelor mai reduse, fie din cauza importantei cinegetice mai mici, sunt urmatoarele:
- Mamifere – perioada permisala vanatoare:
- Muflonul (Ovis aries musimon), in perioada 15 septembrie-15 decembrie;
- Marmota (Marmota marmota), in perioada 15 septembrie-31 octombrie;
- Bizamul (Ondatra zibethica), in perioada 1 septembrie -15 aprilie;
- Cainele enot (Nyctereutes procyonoides), in perioada 15 septembrie-31 martie;
- Jderul de copac (Martes martes), in perioada 15 septembrie-31 martie;
- Jderul de piatra (Martes foina), in perioada 15 septembrie-31 martie;
- Dihorul comun (Putorius putorius), in perioada 15 septembrie-31 martie;
- Hermelina (Mustela erminea), in perioada 15 septembrie-31 martie;
Nevastuica (Mustela nivalis), in perioada 15 septembrie-31 martie.